"Te dilati interior, cresti pînã la nebunie, pînã unde nu mai existã nici o granitã, la margine de luminã, unde aceasta este furatã de noapte, si din acel preaplin ca într un vîrtej bestial esti aruncat de a dreptul în nimic.
Viata dezvoltã plenitudinea si vidul, exuberanta si depresiunea; ce sîntem noi în fata vîrtejului interior care ne consumã pînã la absurd? Simt cum trosneste viata în mine de prea multã intensitate, dar si cum trosneste de prea mult dezechilibru." :thumb123983160: